MartiranoLombardo.info

stemma Comune



Gaspare Caputo

Martirano Lombardo -


CICCU MELARU
Simu seduti supra ssu divanu,
ccu ttie, Gata', mio vìacchiu amicu caru,
parrànnu, cumu sempre,e Marturanu,
d'i tiampi e de le gente chi passàru.
Tra li ricùardi 'e quann'era quatràru,
tiagnu presente, parch'è stàtu ìari,
chira bon'anim'e Ciccu Melàru;
ccu nu cappiaddu 'e guardia o 'e carbiniari,
si nne saglia de via Milanu ad iartu
e a sua vucicchi'e cane vastuniàtu
de jestigne facìadi nu cuncìartu.
Oh quantu vote me l'haiu sonnatu!
U vastùne a na manu, u vrazzu izàtu,
nu mazzacàne all'atra manu avia,
ne spagnàvamu e ne mintìamu 'e latu
quannu nue lu 'ncuntràvamu ppe bbia.
Pàrica siantu moni chira puzza,
pàrica viju mo' chiru bastone,
pàrica mustra mo' penna e cartuzza
e dìcia ca fa ra cuntramenzione !
Pàrica 'u viju ancore ccu ru vette
chi intra purveràta scarvarìa,
pùe jétta dui cuticchi intr'e conette
e dìcia ca ne fa ra magarìa!
Quannu pùe avànzi a casa mia passàva
tutt'a na vota pigliàva curaggiu
cà pàtrimma:-Ciccu'-chian'u chiamàva,
cce dava pane, na sarda, fùrmàggiu
e pue, de n'angulìcchiu riservatu,
stipàtu apposta, ca chin'u toccàva?
inchìa nu biccherìcchiu de muscàtu
ed iddu a n'àttimu se lu sucava.
Doppu ch'avìa bbivùtu me guardàva
ccu ll'ùacchi picirìddi ma cuntìanti,
na varva jànca, menza longa e rada,
e me ridìa ccu cchiri sue dui dìanti.
Nun me spagnàva cchiù de chiru palu,
me lu gustàva e nun perdìa na mossa
e, finarmente,'u mme parìa cchiù
accussì lìantu chi mustràva ll'ossa!
Doppu na picca:-Cumu stai, Ciccu'?-
pàtrimma, soddisfàttu cce dicìa
rispunnia na vucicchia:-E tu?E tu?-
Pue 'mpilàva ra porta e si nne jìa.
E nun ce sentia cchiù de chira ricchia
si pàtrimma ppe scherzu cce dicìa:
-Ciccu' me viani aiùti mo' na ntìcchia
a zappulìàre intr'a rròbba mia?
Doppu chi s'avia cchinu bbon'a trippa
supra nu cìppu jìa e s'ammasunàva,
tiràva ffore ed appicciàv'a pippa
e ccu chira vucicchia murmuniàva.
Guardava 'ntùarnu si venìanu gente
ca cacciàre s'aviadi lu barréttu
ppe sse grattàre chiru craniu lucénte
ccu re jìrita tost'e finocchièttu.
E chissa era ra mossa cchiù aspettàta.
Oh chire ricchle,'u mm'haiu mai scordate,
'mpitt'a na crozza jànca e pilàta,
parìanu pròpiu pàmpine siccate.
Chin'era statu?Nu' sse sapìa nnente,
ma certu l'avia avutu nu passatu?
O era statu sempre nu pezzente
ccu chiru mantu e ccu ru vette izàtu?
E si cce pìanzu, ancore cchi paura!
Ma capìsciu ca male 'u nne facìa;
l'avìa ffàttu accussì Matre Natura.
Na casa, na famiglia, a cchi servia?
U cìalu 'n capu, a notte nu pagliàru,
nu mùarz'e pane, tanta libertà,
chìssu era u munnu ppe Ciccu Melaru,
nu mostru chi paùra cchiù nu' ffà.
Quannu aru spìzziu 'u vòzeru cchiudìre
e nu soffittu u cìalu cce chiudìu
se sentìu mmale, se sentìu morire
e, ppe campàre ancòre, iddu fùjiu.
Ma doppu pocu jùarni lu pigliàru
e restàu cchiùsu a chiru postu amàru,
ma a morte chi fa tutt'u munnu paru
fice ra carità a Ciccu Melàru !


A ZU’ ARBINU
N'atru ricùardu ppe mmìe tantu caru
è certamente chiddu de zu Arbìnu,
cà ccu ru nume sue m'annumàru
e chiddu de Franciscu e Gasparìnu.
Chira sua putighédda de scarparu,
'u sanu tutti, è 'nutule mu parru,
era ppe tutti quanti nu riparu,
era nu salottinu, era nu barru.
A porta d'a putiga era sicura,
e cca cumu facìe mu t'arrobave
ccu chira sua pussente mascatura
e chira granne, pisante sua chiave?
Pue, m'arricùardu, appene chi trasìa,
'mpennùta aru soffittu ccu n'aniaddu,
na lampadina longa chi pennìa
ed adducìadi tutt'u vancarìaddu.
Arrìadi c'era, lùangu, aut'e fùnnu,
chinu de ball'e sola, u ripostigliu,
u ritrattu d'i Campioni d'u munnu
mùarti a Superga (cc'avìa 'mpìtti u figliu).
A suglia, a raspa, u spacu ccu ra 'nzita,
ddassupra 'un ce mancàva propìu nente,
u biséculu, a cira, a calamita
e,supr'a seggiulidda u Presidente.
Nu Presidente senza lire o ddòllarì,
cà u 'ncòmmudu cc'avia datu Girardu
de pruvidìre a bisognusi e pòvari
d'u Comun'e Marturànu Lombardu.
U mantisìnu, arriad'u vancariaddu
se 'ncìra na cartina ccu tabbaccu
pàrica 'u sìantu ancore cc'u martìaddu
mentre chi azzicca na zippa a nu taccu
'U viju chi ccu a machinétta appìccia,
ca ppe quadìare nu fìarru le serva,
untata de petroliu chira miccia
'mpìtt'a na casciottèdda 'e grass'e cerva.
Parica 'u sìantu ancore mogiu mogiu,
si ancùnu cce toccav'a calamita:
-st'attentu ca si' a strichi aru riògiu
se ferma ara discesa e ara salita-.
E caminàva sula chira manu
e rigamava ccu spacu 'nciràtu
mentre diìa de l'uva 'e Cirigninu
e de quannu facìadi u surdàtu.
Doppu, tutt'a na vota se fermava,
lassàva spacu,puntine e cindrìddi
dui jìritàzzi luanghi se 'ncroccava
e se cacciàva d'a frunte i capìddi.
Ah! Chire segge 'ntùarn'u vancariaddu!
Nun bacàvanu mancu nu minutu
c'a sentire cuntare u fattarìaddu
cce stavìa sempre ancunu sedutu.
Chira sarduzza, o Dio, cumu sapia!
Supr'u lignu d'a màchin'e cusire,
nu pocu 'e pane e tanta cumpagnia,
iddu cuntava e tutti a ru sentire!
E me ricùardu u povaru Gatanu
arrivare cuntìantu na matina
strinciannu forte forte intru na manu
na scatulidda chiusa,'e musche china.
-Cumpar'Arbi', e musche io V'e riannu!-
(povaru figliu, doppu tanti ostaculi),
lddu 'e guardàu e rispunnìu:-M'e 'mpìannu?
Su' fimmine, i mie eranu masculi!-
L'haiu davanti mentre gir'u cùaddu,
posa ra paratura sua tagliente,
ppe mintìre nu mùarzu 'e sol'a mùaddu
intra nu catu d'acqua puzzulente.
E doppu chira manu sua sicura
pigliava chidda giusta mmianzu a tante
furme de lignu, de ogne misura,
chi pennìanu 'mpinciùte de chidd'ante.
E finarmente pue venia ra sira.
Ddùve Natale c'era Bastianu,
lassàva spacu, paratùra e cira,
nu chìccaru strincìadi chira manu!
Ma ad un'ad unu pue l'abbannunàru
tutti l'amici. Chiudìu ra barracca
e restàu ssulu, scunzulatu e amaru,
a chiave le pennia de chira sacca!
Ma chisà mo', si quannu se fa sira,
se leva, cumu tannu, tisu tisu,
se piglia na cartina e se la 'ncìra
supra le strate de lu Paradisu!v


A MASTRU VASTIANU
-O Vastianu mio, mio caru mastru,
nun t'adiràre, senza chi suspìri,
domane mi nne partu ppe Nicastru,
t'haiu portatu i cauzì , si m'i stiri-
Ma u fìarru é friddu, nun ce su' carvùni,
u riògiu, attaccatu ara catina,
vicinu a casciottèdda d'i buttuni,
chisà de quantu tìampu nun camina?
Guarda ss'occhiali?Tena sempre u vizzu
mu 'i lassa ccu na sula stanga chiusa,
me pigliu na pezzudda e c'i pulizzu,
chisà de quantu tìampu nu' ri usa!
Supr'u tavulu cce su' tanti pàppici
chi n'atru pocu tuttu lu cuvèranu,
sunu rimasti chiusi pur'i fùarfici,
si restanu accussì, certu, s'arrùzzanu.
supra u pezzottu c'è ru misurinu,
a machin'e cusire è cuveruta,
ara vecchia vitrina m'abbicìnu
(oh quantu vote l'haiu raparuta!)
Guardu ssa lastra, cce su' puru moni,
'mpitti i ritratti de Digardi e Brunu,
de Jacintu, Luciànu e pur'e 'Ntoni.
Ma chiamu e nu' rispùnna cchiù nessunu!
A barrettèdda 'mpinciùt'a nu chiùavu,
i tiranti chi pènnanu 'e nu lazzu,
me guardu 'n giru, però nu ru trùavu
e, spafuttùtu, dicu:- Cumu fazzu?
Pue me vùatu a guardar'e l'atra banna
si supra u parapìattu ancunu jòca,
ma 'un s'affaccia mancu za' Marianna
ppe cce gridàre:- Vi nne jàti, poca?-
E mentre i càuzi ancòre 'mmanu pùartu,
vaju a bidire sutt'a priagulata,
d'u canceddùzz'e lignu de intru l'ùartu
jìattu n'occhiata puru all'atra strata..
'Mentre i palùmmi, lìagi sì nne posànu
supra d'a palummàra de Baglìu,
me vùatu, c'è Delàita sutt'u lotanu:
-Figliuma, Vastianu si nne jìu,
me dìcia, e nun torna cchiù ppe moni,
si nn'è jùt'a trovare a zìut'Arbinu
è jùtu ddùe se trova puru 'Ntoni;
c'è Natale, Cumpari Sarafinu,
Pìatru, Nicola, ziuta Ciccu Caputu,
su' tutti assìami, figliuma mio, sai,
oh quantu bene chi s'hanu volutu!
De chira vutte chi nu' scutta mmai
vivanu tutti e nu' ssèntanu male,
nun cùntanu cchiù ll'anni nnè ri jùarni,
nun ce su' porte nun ce su' sipale,
nun tènanu penzìari nè talùarni,
nun c'è ra notte, nun c'è mancu a sira
, nun c'è ru vìantu, nun c'è ra timpesta,
nun c'è cchiù l'odiu, nun c'è mancu l'ira.
Chine va ddà ppe sempre pue cce resta.
C'é Geniu Pucci, figliuma mio caru,
Cumpar'Etture, c'é 'Ntoni Pantanu,
c'è puru zu' Saveriu Cortellaru
e quantu gente ancor'e Marturanu!
C'è Miliu Notu, puru zu' Pasquale,
'Ntonuzzu mio vestut'e carbiniari,
si nne volaru tutti, e senza l'ale,
hanu lassatu l'arte e ru mistìari.
Mo' mmìanzu a chissa bella cumpagnia
cce mancàvadi propiu Vastianu.
Eccu ppecchìdi u fiarru nùn quadia
e tutte l'atre cose ferme stanu.
Mo' vavatìnne bìaddu, bona sira,
nun ce penzare circa mu te carmi
s'i càuzi 'un c'è nessunu mu t'i stira-.
Ed io me sìantu 'ngrizzulàre i carni,
Vascia ra capu Delàita e s'accita.
Mentr'è passatu sutta ss'ùacchi affritti
nu mùarzu tantu caru de sa vita.
Jìattu ssi càuzi. Ormai me vanu strettì!


VIA MILANU
T'a ricùardi tu, o 'Nto' chira 'mpetrata
da cas' e zu' Natale ara caserma?
lo l'haiu sempre a ssu core 'nchiovata
fin'a quannu ppe sempre nu' sse ferma!
Ah sse petruzze! Pàrica me pàrranu

Una pped'una: - Bìaddu, sìanti, guarda,
su' già jurut'e ros'e Mastru Carminu
o cum'è bella ss'ortenzia 'e Sperarda!
Sìanti cchi bell'arduro chi se spanna?
Nun t'affannare cchiù, ferma stu passu,
vena d'u fuacularu 'e za' Marianna:
se sta frijiannu patate ccu grassu!
Rimàna ancore ccà, ppecchl 'un te fìarmi?
Rosin'e Vecchia sta faciann'u siricu,
vìani a toccare ancore chiri viarmì
cumu facìe na vota, ccu ru jìritu.
'U vi'? C'é zu' Michele u Califanu,
'Ntoni Ferriari, Cummari 'Nciuànna,
Rusarina, a cchiù bell'e via Milanu
'a vi'? Stadi affacciat'e l'atra banna.
Férmate na muddica, cchi t'affanni?
Fermate ancore cca, aru scanzaturu,
ca n'atra picca arriva ppuru Giuànni
e 'ncignàti a jocare a battimuru.
Ti nne ricùardi? Avìe curti i cauzùni
e benìe ccà, ccu nu culicchiu a tùmmaru,
e ppe bbidìre volare i picciuni
ne minàsti timpate a ssu cacùmmaru!
U jùacu era ppe nnùe na cosa seria
(Ca tannu 'un c'era ra telavisione)
scinnìa fin'ara cerza d'a Valeria
ppe me jìr'a ricògliare u pallone!
- Figliuma, attentu, nun te fare maleme
facia mamma ccu na manu izàta.
U rùaddu, u strùmmulu, a mazza, u pizzale
chissa era a vita. Fin'all'umbruliàta!v Ma ti nne parad'ura de tornare?
Sempre attaccato a ssu cagnu de jùacu!
Camìna ìntru si nu' bbùe abbuscare!
Vianitinne c'a pasta è supr'u fùacu!
Tornava mamma: -N'atra pocu scura!
Quannu tùarni t'a fazzu a paliatura!
Io me godia chidd'ariedda pura
Chi mina sulu ccà viarzu chidd'ura!
A sira pue, ara tavula seduti,
éramu frischi, cumu rose, ancore.
Si gridàvanu nùe stavìamu muti
sempre cc'u cannarùazzu 'e jìre fore.
Doppu, ar'ammucciatèdda, cum'u vìantu,
ne mintìamu, nue, érrami, a jocare,
u tùaccu. Unu cuntava fin'a cìantu
e tutti l'àutri ne jìamu 'ammucciare!
Ed ammucciàtu 'mmìanzu a chiri jùri
sentìa ru core chi vattìa cchiù fforte!
Cchi zùmpi, cchi gridate, cchi suduri,
cchi cuntentizza avanti chire porte!
Quantu vote pue, ppe nu' ffare scrusciu,
jìa a m'ammucciàre arrìadi certe ligna
- Nìasci de ddùacu tu, ca te canùsciu;
t'haiu trovatu. E mo' cuntare 'ncìgna!
Torna ra notte. S'astuta ogne lume,
intr'u scuru se senta ssul'u viantu
e a ninna nanna duce 'e chiru jùme
chi ormai de tantu tìampu cchiù nu' ssìantu!
Furnìa l'astàte, pue venìa l'autùnnu,
e s'accurtavan' e jornate belle,
prima de jìre 'n giru ppe ru munnu,
ccàdi se ricoglìan'e rondinelle.
Ed io, chi m'e gustava d'u barcune,
penzava: -'U vidi u tiampu cumu vola?
Cumu ss'aggìaddi 'e supra u corniciùne!
E 'mmùcca me venìa sapur'e scola,
sapur'e luntananza, de partenza,
cchi gliòmmaru intr'u pìattu! Facia mmale!
Friddu, paura, tanta sofferenza
me portava ccu mmìe supra u postale!
U vìarnu ammece, màmmama cchi china!
Si jazzàva o chiovìa intru restava
e me gustava scuntìantu a lavìna
arriad'u vitru chi mi se 'mpannàva.
Cchi cuntentizza quannu a nive azàva
cà m'abbastava nu morzìddu 'e tavula,
supra d'a nive jànca pùe 'a posàva,
de ddà a ppennìnu cce facìa ra stràgula.
Aru cacùmmaru io, quannu russìa,
ancòre mo' cce minérra nu cute,
cumu vorra sentire ppe. ra via
chiru profùmu 'e patate frijùte!
Però a 'mpetrata é tutta cuveruta,
nun ce su' petre, nun ce su' scaluni.
E tutta chira gente dduv'è jùta?
Ppecchìdi nun ce jòcanu i guagliùni?
Ma no, ténanu tante cose bbone,
de strùmmuli e pizzàli cchi nne fanu?
mìagliu guardare a televisione
cà jìre érrami ppe bbìa Milanu!


A GENIU CHIEFFALLU
Intra ssu munnu chi ormai dola e ffeta
Cùntanu sulu i sordi e ru ‘ntiresse
A gioventù nun tena cchiù na meta,
m’a paura da droga e d’A.I.D.S.
Eppuru,intra ssu munnu,V’assicùru,
ogne bota chi canta nu poeta
è cum’u faru supra u mare scuru,
è cumu l’acqua frisca chi disséta!
Vue siti gran maestru de la metrica
E bbe nescia sanizza a poisìa,
nud’ha bisùagnu,certu,de l’ostetrica
e,quann’a senta,u core se ricrìa.
U sucu de ssa vostra granne mente
Chi Vue stessu chiamastivu vagante
Nu ru sapìti ca ppe certa gente
È na cosa daveru assai ‘mportante?
Me ricùardu,studiavadi a Nucére,
de Vue ‘ntisi parrare a prima vota,
criditi a sse parole, su’ sincére
nesciute de ssa capu cilivota
scrivute supra ssa modesta pagina:
“O caru galantùamu ‘e vìacchiu stampu,
Vue me siti trasutu intru l’anima
E Bbe ricùardu ppe tramente campu!”
Cridìttimme ca nu ricùardu caru
Ppe mmìe rimana sempre chira sira
Quannu io parrava de Ciccu Melàru
E Bbue parrastivu de la za’ Parmira.
Cumu tremava ssupra chire tavule
Quannu lejìvi chira poisìa
Ca me sentìa cchiù picciridde ‘e Davide
Difronte a Bbùe,u Gigante Golìa!
Pue Ve siti accostatu chianu chianu
Ccu ru sorrisu duce Vuastru solitu
E mentre me strincìstivu la manu
Vue me chiamastivu poeta bucolicu.
E ancore sutta chidd’ariédda estiva
Mentre chi ne guardavanu li gìanti:
“Me si’ piaciutu assai,fìgliuma,scriva,
ma sulu quannu veramente ‘u sìanti,
porta sempre ccu ttìe a carta e ra pinna
e chiddu chi te dìcia ssa tua mente
supr’u fogliu pue lìaggiu si nne scinna
puru ca si’ mmìanzu a nu mare ‘e gente!
Ed io accettai chire Vostre parole
Ditte ccu modu sinceru e paternu
E re stipai,dirittu,intra ssu core
E restanu stipate ddà,in eternu!
Caru Genuzzu mio,cchi nne penzàti
Si chiste strofe mie a Bbue mo’ arrìzzicu?
Io speru tantu ca Vue l’apprezzati
E nun dicìti: “Ma va fa’….u mìadicu!”
Ma si puru accussì me rispunnìti,
Cridìtimme,ccu Bbùe io nu’ mm’allàzzaru
E cchiù de prima la mia stima aviti.
Ve l’assicura u Vùastru amicu
Gàsparu!


GUERRA
Entreranno
nei libri di storia.
Fra mitiche gesta
D’Ittiti ed Assiri,
deliri
D’antichi poeti!
Son rosse le acque
Del Tigri e d’Eufrate.
Han pieno le fosse
d’eterni perdenti
che non hanno un nome,
che nessuno piange!
Spettacolo astratto,
assurdo e distante
che poi si diffrange
nell’aria che fuma
e l’uomo distrattov consuma
negli occhi curiosi,
ma assenti,
ma, lesto, i frammenti
dal cuore rimuove
e dalla memoria!
Giunge la vittoria
che cambia il nemico
Si cambia l’insegna!
C’è il nuovo sovrano
che regna
e con la sua mano,
un popolo antico
saluta.
Ma la storia insegna
che l’uomo non muta!


L'ORA DELLA CENA
E' accesa la candela
e la sua fiamma
confonde le ombre
tremule d'intorno.
Dietro un sorriso cela
la mia mamma
le ansie e la fatica
del suo giorno.
E' l'ora della cena.
La piccola farfalla
le sue ali
verso i pensieri miei
lesta dimena,
vacilla ancor la fiamma,
rischiara appena
sopra il desco adorno.
A quell'odor di cena
vago, sfumato, ormai
spesso ritorno
col mio pensiero
che si rasserena.
E qui, da solo,
della farfalla inseguo
ancora il volo.
E attendo la mia sera!


LA VECCHIA CASETTA
Seduto sul molo,
fra gabbiani in volo,
io cerco
lassù, sulla vetta
la vecchia casetta
laddove,
con fare furtivo,
le mie fantasie
custodivo.
Ma il vento cattivo
sospinge
la sua nuvoletta,
nasconde la vetta,
la vecchia casetta
nasconde.
Tra sogni distrutti
ritorna la mente,
mia gran vagabonda,
al ritmo dell'onda
che poi si consuma
nella bianca schiuma
e si scioglie in mare.
Io resto a guardare
sgomento.
Benevolo il vento
rimuove
la sua nuvoletta,
pietoso rivela
la vetta.
La vecchia casetta,
però,
lassù non c'è più!


FORSE
Seduto sopra il sasso
del mio tempo,
mi chiedo ancora
il senso della vita.
Brucia il passato.
Un fumo grigio, intenso
che, salendo, confonde il mio sentiero
io vado dissolvendo
con le dita.
Popola la memoria
il mio pensiero,
e volti, e storie,
e strade già percorse
mi chiedono un perchè.
-Forse-
io rispondo
mentre mi domando
quando
e a chi ho chiesto
di venire al mondo!


NINNA NANNA
L'infanzia mia, memoria già sbiadita,
riflettono i tuoi occhi di bambino.
Torna indietro la mente mia smarrita,
odo favole acanto ad un camino.
Vedo passare ancora mille fate
accompagnate da altrettanti eroi,
ma nella vita non le ho mai trovate!
Forse non son mai state in mezzo a noi.
E vedo un mondo d'ingiustizia privo,
che non ha odio, ma soltanto amore,
il buono che trionfa sul cattivo
e tanta gioia. Ma dov'é il dolore?
Cresce nei campi la riccheza antica
e la natura offre i suoi bei doni,
rinasce l'uomo dopo la fatica,
segna il ritmo il sole alle stagioni.
Tutto svanisce quando, dolcemente,
si chiudono i tuoi occhi di bambino.
Tu dormi. Io vivo questo mio presente.
Le fiabe son bruciate nel camino!



|  © 2005 - 2008 Vincenzo Baglio  | XHTML, CSS